Din pacate dupa ani de prietenie imi dau seama ca am pierdut vremea cu unii oameni. Ce inseamna ca mi-am pierdut vremea? Inseamna ca intr-o zi, zilele astea mi-am dat seama ca ceea ce credeam ca este o prietenie solida era doar praf in ochi, pe cand eu credeam ca noi cladim o prietenie adevarata celuilalt prea putin ii pasa. Poate te intrebi: dar cum n-am observat mai devreme? De ce au trebuit sa treaca ani de zile? Hmmm… exista mai multe optiuni. Poate ca pana acum cealalta persoana avea interesul de a-mi fi prieten sau pur si simplu avea chef sa fim prieteni. Poate ca uneori ne dorim atat de mult sa avem prieteni incat nu ne dam seama ce fel de oameni ne inconjoara, ne amagim. Si atunci vine DEZAMAGIREA. ‘Prietenului’ nu ii pasa de mine. Si nepasarea cat de dureroasa este mai ales cand vine din partea oamenilor dragi. Si atunci sti ca ai pierdut vremea, ai investit si nu ai primit nimic, doar durere. Si poate o lectie de viata… dar care ar putea fi aceasta?

I can only imagine
What it will be like
When I walk
By your side

I can only imagine
What my eyes will see
When your face
Is before me
I can only imagine

I can only imagine

Surrounded by Your glory, what will my heart feel
Will I dance for you Jesus or in awe of you be still
Will I stand in your presence or to my knees will I fall
Will I sing hallelujah, will I be able to speak at all
I can only imagine

I can only imagine

I can only imagine
When that day comes
And I find myself
Standing in the Son

I can only imagine
When all I will do
Is forever
Forever worship You
I can only imagine

I can only imagine

Surrounded by Your glory, what will my heart feel
Will I dance for you Jesus or in awe of you be still
Will I stand in your presence or to my knees will I fall
Will I sing hallelujah, will I be able to speak at all
I can only imagine

I can only imagine
I can only imagine

I can only imagine
When all I will do
Is forever, forever worship you

I can only imagine

Fiecare inceput are si un sfarsit. Am inceput sa scriu pe blog-ul acesta intr-un moment de durere infinita si de o imensa frustrare. Am fost ranita mai mult decat credeam ca este posibil si incercam sa-mi vindec ranile prin a scrie: a scrie pe blog, a scrie pe hartii… Ieri am aruncat toate hartiile, azi o sa scriu ultimul articol pe blog. Scrisul nu rezolva nimic. Numai in Dumnezeu putem gasi puterea de a merge mai departe chiar daca ne simtim sfasiati in 1000 de bucati. El va avea grija de noi:

“22. Isus a zis apoi ucenicilor Săi: “De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.
23. Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!
25. Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
26. Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
27. Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.
28. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?” (Luca 12)

Probabil unele persoane vazand acest titlu se gandesc la oamenii care s-au nascut cu un handicap mintal si nu sunt in stare sa ia decizii singuri. Dar nu despre asta vreau sa scriu: unii chiar daca s-au nascut cu darul discernamantului refuza sa foloseasca acest dar. Refuza sa-si formeze opinii, sa ia decizii. In schimb fura opiniile altora, isi bazeaza deciziile pe parerea altor persoane. De ce sa-si asume riscul de a gresi? Daca fac o greseala pot sa dea vina pe persoana care le-a dat sfatul. Nu credeti ca exista astfel de oameni? Nici eu n-as fi crezut, dar sunt multi si multi dintre ei sunt oameni inteligenti si educati de la care te astepti la mai multe. E bine sa ceri si sfatul altora din cand in cand, dar decizia finala trebuie sa-ti apartina. Nu-i poti lasa pe altii sa decida asupra vietii tale. M-am saturat de oameni slabi, mai ales de barbati slabi, care nu sunt in stare sa ia o decizie singuri. Si mai au si tupeul sa se numeasca barbati… seriously… incep sa cred ca trend-ul asta cu ‘barbatii vor devenii noile femei’ e pe bune.

Traim in secolul vitezei si a actiunii. Alergam toata ziua, daca se iveste o problema facem orice ca sa o rezolvam. Multi spun: ‘Pentru orice problema exista o rezolvare, doar trebuie s-o gasesti.’ O fi asa? M-am convins ca nu, nu exista o rezolvare pentru tot, apar momente in viata, situatii in care nu mai poti face nimic. Trebuie sa te opresti si sa accepti: NU POTI FACE NIMIC. Cum zicea chiar azi un prieten: ‘Iti pui pofta in cui.’. Dar cum? Cum faci sa te opresti? Cum treci peste frustrarea ca nu poti face nimic, ca ti-au scapat lucrurile de sub control, ca ceea ce urmeaza nu mai depinde de tine? Cum te opresti sa nu actionezi intr-un fel sau altul, doar de dragul de a actiona, chiar daca stii ca aceasta actiune o sa inrautateasca lucrurile? Nu pot sa accept neputinta, nu pot sa ma opresc, nu pot accepta ca sunt prea mica pentru a face o diferenta si asta ma macina teribil.

I’m lyin’ here on the floor where you left me
I think I took too much
I’m crying here, what have you done?
I thought it would be fun

I can’t stay on your life support, there’s a shortage in the switch,
I can’t stay on your morphine, cuz its making me itch
I said I tried to call the nurse again but she’s being a little bitch,
I think I’ll get outta here, where I can

Run just as fast as I can
To the middle of nowhere
To the middle of my frustrated fears
And I swear you’re just like a pill
Instead of makin’ me better, you keep makin’ me ill
You keep makin’ me ill

I haven’t moved from the spot where you left me
This must be a bad trip
All of the other pills, they were different
Maybe I should get some help

I can’t stay on your life support, there’s a shortage in the switch,
I can’t stay on your morphine, cuz its making me itch
I said I tried to call the nurse again but she’s being a little bitch,
I think I’ll get outta here, where I can

Run just as fast as I can
To the middle of nowhere
To the middle of my frustrated fears
And I swear you’re just like a pill
Instead of makin’ me better, you keep makin’ me ill
You keep makin’ me ill

Run just as fast as I can
To the middle of nowhere
To the middle of my frustrated fears
And I swear you’re just like a pill
Instead of makin’ me better, you keep makin’ me ill
You keep makin’ me ill

I can’t stay on your life support, there’s a shortage in the switch,
I can’t stay on your morphine, cuz its making me itch
I said I tried to call the nurse again but she’s being a little bitch,
I think I’ll get outta here, where I can

Run just as fast as I can
To the middle of nowhere
To the middle of my frustrated fears
And I swear you’re just like a pill
Instead of makin’ me better, you keep makin’ me ill
You keep makin’ me ill

Run just as fast as I can
To the middle of nowhere
To the middle of my frustrated fears
And I swear you’re just like a pill
Instead of makin’ me better, you keep makin’ me ill
You keep makin’ me ill

Run just as fast as I can
To the middle of nowhere
To the middle of my frustrated fears
And I swear you’re just like a pill
Instead of makin’ me better, you keep makin’ me ill
You keep makin’ me ill

Run just as fast as I can
To the middle of nowhere
To the middle of…

Au fost o vreme impreuna
Si aveau atatea zeci de ganduri
Sa-ti spun povestea lor, iubito?
Dar tu citeste-o printre randuri.

Ar fi trecut neluati in seama
Cu traiul lor cel fara vina
Chiar daca eu stiam c-ascunde
Si fantezie si rutina…

Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
Nici soare nu-i, nici viata nu-i
Iar eu ma simt al nimanui…
Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
Nici soare nu-i, nici viata nu-i
Acolo unde nu esti tu
Acolo unde nu esti tu…

Au fost o vreme impreuna
Doua straine emisfere
Calatoreau acei doi tineri
Prin anotimpuri efemere.

De la prieteni, de la rude,
Luau duminici cu imprumut,
Stiau mai bine ca oricine
Sa le transforme in trecut.

Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
Nici soare nu-i, nici viata nu-i
Iar eu ma simt al nimanui…
Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
Nici soare nu-i, nici viata nu-i
Acolo unde nu esti tu
Acolo unde nu estï tu…

Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
Nici soare nu-i, nici viata nu-i
Iar eu ma simt al nimanui…
Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
Nici soare nu-i, nici viata nu-i
Acolo unde nu esti tu
Acolo unde nu estï tu…

Mereu m-am intrebat de ce se schimba unii oameni asa de brusc? Din oameni draguti si de treaba devin aroganti si se poarta de parca li s-ar cuveni totul. Pana acum am pus pe seama imaturitatii si egoismului lor, dar acum cateva zile o prietena mi-a zis: ‘Daca le dai nas la oameni isi vor permite orice cu tine.’ Trist, dar tind sa cred adevarat. Deci daca te porti frumos cu o persoana, esti amabila este posibil sa primesti in schimb un increzut, care se crede centrul universului. Dar daca asa merg lucrurile inseamna ca trebuie sa incepem sa ne purtam urat cu oamenii? Sa-i facem sa se simta inferiori? Sa-i umilim ca sa ne asiguram ca niciodata nu le-ar veni idea ca ar fi superiori noua? In ce fel de lume traim in care trebuie sa te porti exact invers decat reactia pe care o astepti de la oameni? Trebuie sa umilesti un om ca sa te respecte? Este ingamfarea raspunsul la prietenie si respect?

Majoritatea oamenilor au sau au avut la un moment dat o lista cu calitatile pe care le cauta la partenerul de viata. Si eu am avut o lista foarte frumoasa :) , dar a trebuit s-o arunc la foc cand mi-am dat seama ca pe de o parte exista oameni care au calitatile de pe lista si totusi aceste calitati nu sunt de ajuns, si pe de alta parte exista oameni care nu poseda multe dintre calitatile de pe lista si totusi sunt oameni extraordinari. Probabil lista mea era un pic superficiala… de fapt lista tuturor oamenilor pe care ii cunosc e un pic superficiala. De obicei pe aceste liste apar chestiuni ca: nivelul de educatie, conditie sociala, mod de comportament, aspect fizic. Lucruri superficiale de obicei… oricum am crezut ca nimic din ce poate aparea pe o astfel de lista nu ma poate surprinde. Asta desigur pana ieri, cand o fata a impartasit cu mine lista ei pe care de altfel o ia foarte in serios. Cateva puncte despre lucruri pe ce se bazeaza ea cand cauta barbatul perfect:
- Sa nu aiba probleme in a se decide ce culoare de tricou vrea sa cumpere la mall. (Da, desigur, sa-si ia primul tricou care ii pica in mana chiar daca ii vine complet aiurea. Oare asta a vrut fata sa zica? )
- Sa fie politicos cu chelneritele si alte persoane care lucreaza cu publicul. (In Romania poate fi o provocare sa fii politicos cu cei care lucreaza la servicii cu clientii :) … cred ca fata nu prea are experienta in acest domeniu :) )
- Sa nu aiba probleme in a arata ridicol in fata altora. (Yeh, right. Eu inca n-am intalnit barbatul care sa-si doreasca sa devina ridicol in ochii altora… mai ales in ochii altor barbati.)
- Sa nu triseze la jocuri. (Hmmm… asta ar insemna ca ii lipseste faimoasa vointa de a fi numarul 1 in toate… sa nu transformam acum barbatii in femei de tot… )
Mereu ma surprinde ce poate sa le treaca unor oameni prin cap…

Pagina Următoare »